Oamenii din poze de altadata...

Am rasfoit fotografii vechi in ultimele zile, in incercarea de a pregati o surpriza frumoasa, si astfel am realizat cum dispar oamenii din poze. Rand pe rand, nu mai sunt, si in loc sa ne uitam la fotografii cu oameni tineri, ne uitam la fotografii cu cei ce-au fost odata. Unii mai tineri, altii mai putin tineri...au plecat si au lasat in urma doar amintiri, fotografii pline de zambete, incarcate cu emotii si semnificatii. Au plecat de langa noi, dar sunt in inima mea mereu si vor fi chiar si atunci cand voi dansa in ziua nuntii mele.

Oameni cu suflet frumos

N-am mai scris de multa vreme, de data asta fara nici o scuza, lasandu-ma purtata intr-o poveste. M-am infruptat din fericire si am ales sa traiesc fiecare clipa, sa imi aloc fiecare secunda mie si sa simt cum trece ora incetisor, fara graba, fara ritmul agitat in care intrasem putin prea bine. Daca m-as uita mai bine in a mea palma, probabil ca as descoperi acolo o bifurcatie, de unde am lasat in urma drumul plin de ganduri, de rutina, de nervi intinsi la maxim din dorinta de a face totul ca la carte, si am pasit cu neincredere si cu inima deschisa, pe un alt drum pe care am gasit fericirea. Fericirea de a te trezi dimineata mangaiata de razele soarelui, in cantarile pline de variatiuni ale pasarelelor (si nu, nu vorbesc de cele din capul meu, caci acelea nu-mi canta:)), de a deschide fereastra ce da intr-o gradina de un verde crud si de a cauta cu privirea veveritele.