N-am mai scris de multa vreme, de data asta fara nici o scuza, lasandu-ma purtata intr-o poveste. M-am infruptat din fericire si am ales sa traiesc fiecare clipa, sa imi aloc fiecare secunda mie si sa simt cum trece ora incetisor, fara graba, fara ritmul agitat in care intrasem putin prea bine. Daca m-as uita mai bine in a mea palma, probabil ca as descoperi acolo o bifurcatie, de unde am lasat in urma drumul plin de ganduri, de rutina, de nervi intinsi la maxim din dorinta de a face totul ca la carte, si am pasit cu neincredere si cu inima deschisa, pe un alt drum pe care am gasit fericirea. Fericirea de a te trezi dimineata mangaiata de razele soarelui, in cantarile pline de variatiuni ale pasarelelor (si nu, nu vorbesc de cele din capul meu, caci acelea nu-mi canta:)), de a deschide fereastra ce da intr-o gradina de un verde crud si de a cauta cu privirea veveritele.
.jpg)
