Scrisoare catre viata mea

Draga viata,

In urma cu un an, intr-o marti la ora 13, spuneam un "Da!" gatuit, plin de emotie, pentru o viata frumoasa, fara de sfarsit, alaturi de cel care imi aduce fericirea in fiecare zi. Spuneam "Da!" ca recunoastere a iubirii, a prieteniei si a povestii minunate care ne leaga de mai bine de 4 ani.

Dupa un an, pot spune doar ca dragostea noastra-i mai puternica, iar amintirile primelor 365 de zile ale proaspetei familii Motoi sunt ca un saculet auriu plin cu fericire, calatorii, intelegere, cunoastere si planuri marete pentru viitor.

A venit vremea sa iti scriu ca sa te rog ceva. Picura fericire in acelasi ritm, aseaza-ne pasii pe taramuri cat mai fermecate, inteteste-ne iubirea prin metodele tale magice si da-ne, in continuare, dreptul de a visa. Draga viata, fii cat mai buna cu noi, condu-ne spre amintiri viitoare cu aroma de ciresi infloriti, indeparteaza fiecare obstacol pe care il intrevezi si lasa calea noastra curata, presarata cu petale de iubire, intelegere si imbratisari nesfarsite.

Astept, cu emotie si curiozitate, urmatoarele tale zile.

Cu drag, 

Iuliana

Toamna-i anotimpul iubirii

Alpsee Hohenschwangau

Dintre anotimpuri, recunosc, am unul preferat. Toamna mea poarta amintiri blande, ocrotite de un soare pal. E acea vreme in care lumea prinde culoarea. Rosul, aramiul, mahonul si galbenul se amesteca amabil si dau culoare tabloului vietii. Asa se transforma padurea intr-un carusel de nuante, iar parcurile se acopera cu covoare de frunze usor fosnitoare. Iar fiecare pas de-al tau poarta o nota muzicala cand tu schimbi locul frunzelor moarte. Dar nu-i nimic, continui cu drag momentul de creatie si smotocesti covorul natural fara pic de regret. El a fost asezat intocmai pentru tine, sa-ti aline dorul de vara si sa-ti cante melodii de anotimp al iubirii.

Si cine nu iubeste aroma de toamna? Mireasma puternica a strugurilor amestecata cu dulceturile mamei ramane intiparita in inima si la mai bine de 1.500 de kilometri departare de casa. Toamna e anotimpul vinetelor coapte, al ciupercilor ce invadeaza padurea, al nucilor cazute pe pamant, al trandafirilor purtatori de secrete, al ultimelor puteri solare, stapanind, totodata, melancolia vacantei de vara. Ne luam ramas bun de la nisip si mare si imbratisam cu iubire pastelata regina cu vesmant catifelat. Nimic nu se compara cu o plimbare de toamna, in care dealurile renunta la tenta prea verde, iar din case incepe sa se plimbe peste sate fumul de cuptor.

Dilema găleţii cu gheaţă

Să-mi torn sau nu o găleată cu gheaţă în cap? Aceasta-i, mai nou, frecventa întrebare. Nu, nu voi face acest lucru sperând că lumea va deveni un loc mai bun. Motivele-s mai multe. În primul, dacă aş vrea să dau frâu liber sufletului meu umanitar, aş alege o acţiune punctuală. Altfel spus, aş dărui unei anume persoane ceva ce ştiu cu siguranţă că are nevoie, nu aş dona pentru un proces general. Iar cine zice că termenul de cercetare nu e general, clar nu vorbeşte aceeaşi limbă ca mine. Aşa că aleg să fac un bine individual şi fără publicitate. Vecina de la două uşi distanţă de tine crezi că nu are nevoie de ceva? Bătrâna de la colţ de stradă, cu picioarele îngheţate, crezi că nu ar aprecia niste haine călduroase? Copiii abandonaţi prin spitale nu s-ar bucura pentru cateva minute de afecţiune? Oare n-au şi ei nevoie de mâncare, hăinuţe şi medicamente? S-au rezolvat toate problemele din România? Dar măcar de-am şti sigur care-i rezultatul final şi că bănuţii daţi de fiecare ajung acolo unde e nevoie.

Sunt sigură că Asociatia ALS are un scop nobil, curat, nu contest asta. Dar cheltuielile administrative, de marketing, PR şi altele asemănătoare nu-s plătite tot de cei care donează? Oare există o puşculiţă separată din care se va plăti găsirea tratamentului mult dorit? Nu, nu cred asta.
Curiozitatea m-a impins să-i rasfoiesc puţin situatiile financiare, care per total s-ar sumariza astfel:

Primul lucru ce sare în ochi e că doar 28% din fonduri se duc spre cercetare.

Daria isi scrie povestea

Fotografie realizata de Andreea Megles - www.photocouture.ro

Daria nu a aparut ca urmare a unei idilice povesti de iubire, ci a fost provocata de palma brutala a realitatii. Un nume pentru a te bucura de timpul vindecarii, perioada in care zgarieturile de pe portelanul inimii trebuiau sa fie sterse. Iar, in tot acest timp, tu urma sa fii categorisit de altii ca nebun. Dar ai trecut de mult de pragul nebuniei, mai ai o singura dorinta. Sa redevii tu omul din trecut.

Si, totusi, Daria a fost aleasa pe motiv de lipsa de trecut. Uneori e necesara o pauza de la realitate, sa iti acorzi cateva momente de visare, sa uiti de geanta cu greseli ce te asteapta acasa. O geanta ale carei barete nu au mai rezistat greutatii si au plesnit de mult, pocnind direct in inima. Si-atunci ai de ales: ori plangi si semnezi un tratat de pace cu trecutul, ori iti alegi o noua viata, macar pentr-un moment. Iar cum lacrimile alegi sa le pastrezi doar pentru fericire, dai viata unui nume, pastrand pecetea de nebun.

Cine sunt eu ca sa o judec pe Simona Halep?

Toata ziua am asteptat cu sufletul la gura primul meci de la US Open. Nu numai ca urma sa inceapa marele turneu, dar juca Simona Halep. Am citit numele adversarei si, cum nu imi suna cunoscut, am dat un search scurt pe Google si mi-am spus imediat ca va castiga fara nici o problema. Incepe meciul si, in acelasi timp, incep sa ma minunez de ce vad pe teren. O fatuca din State, "a college tennis player" cum o numeau comentatorii americani, ii dadea serioase batai de cap romancei. Si-atunci m-am enervat pe jocul Simonei.

Dar cu ce drept? Mi-am pus imediat intrebarea, incercand sa inteleg de unde mormanul asta de nemultumire. E angajata mea si nu isi face treaba? Nu. Am trimis-o eu acolo? Nu. N-am nici o legatura cu ea, doar ca o admir pentru determinarea ei de a fi cineva in lumea tenisului. Da, e romanca, dar nu e ca si cum ar fi sponsorizata de statul roman. Nici vorba.  E romanca, dar nu e ca si cum a ales sa joace tenis pentru a reprezenta Romania. Jocul il face pentru ea si o admir pentru determinare. Si asta ar trebui sa inteleaga toata lumea: Halep e un nume si nu o reprezentanta a Romaniei. Pentru ca nu Romania i-a pus in desaga titlurile si rezultatele obtinute. Nu, ea singurica a luptat.