miercuri, 14 noiembrie 2012

Autismul

Mereu mi-am dorit sa ma implic intr-o actiune caritabila, prin care sa pot oferi un mic ajutor. Asta probabil si datorita firii mele extrem de sentimentale, ce imi da un pumn in inima ori de cate ori vad un batran amarat si inghetat pe strada sau ori de cate ori aud de cate vreun copil abandonat. Financiar nu am cum, din motive lesne de inteles, dar sunt dispusa sa imi ofer timpul si mintea pentru cei cu mai putin noroc decat mine.

Imi aduc si acum aminte cum in ultimul an de masterat, am incercat sa ma implic intr-o fundatie ce se ocupa de copiii abandonati. Vorbisem cu cei de la fundatie, iar in ziua in care trebuia sa ma duc la ei, m-am angajat si asa timpul meu nu a mai fost o resursa disponibila...daca atunci aveam mintea de astazi, probabil ca as fi ales voluntariatul. Si nu din motive altruiste, in nici un caz. Ci dintr-un egoism absolut, pentru a-mi gasi fericirea prin fericirea altora.