Mi-e dor de Carrefour Orhideea

Acum două seri m-a apucat un dor nebun de Carrefour Orhideea, atât de nebun de m-aș fi urcat în primul avion și aș fi căutat cea mai rapidă cale de a ajunge la hipermarketul amplasat într-o zonă nu tocmai downtown, dar în care amintirile mele bucureștene prind viață.
Acum aproape zece ani, la început de martie, am înduplecat-o pe mama și am obținut undă verde pentru o vacanță la București de câteva zile. Se apropia Pastele, vremea se încălzea încetișor, iar fratele meu, căci lui urma să-i fac "bucuria" de a-i sta pe cap o vreme, era încă în plină activitate studențească. Toate bune pentru o prima escapadă.
Îmi aduc aminte cum am pășit pentru prima oară în Gara de Nord și am respirat aerul specific de capitală. Eram entuziasmată până peste cap și îmi imaginam că pășesc pe pământ de aur. După o scurtă plimbare pe jos am ajuns în Regie, împreună cu fratele meu, care m-a preluat frumos de la gară, după ce a întârziat, făcându-mi inima să bată cam tare preț de câteva momente. Am ajuns în camera de cămin în care conviețuiau trei băieți, printre care și al meu frate. O cameră tipic masculină, în care abia aveai loc să te strecori dintr-un capăt în celălalt, în care lucrurile erau aruncate la întâmplare, iar calculatoarele ocupau cam jumătate din spațiu. Cealaltă jumătate aș fi alocat-o paturilor supraetajate, dar atunci pe unde mai aveam loc să ne mișcăm?

Ce-am visat si cum a fost de fapt? - partea a II-a

Petreceam zile in sir uitandu-ma la inelul cu pietricica mica si stralucitoare ce isi gasise locusor pe mana mea si visam cu ochii largi deschisi la nunta ce avea sa vina. Aveam in minte basmul Cenusaresei, cel transpus de Disney, in care vietati micute vin si o ajuta pe viitoarea printesa sa puna la cale o tinuta de neuitat. Cred ca asa imi inchipuiam si eu ca va decurge perioada de dinainte nuntii. Ca voi face o lista, voi da vreo doua telefoane/e-mail-uri, voi semna vreo 2-3 contracte si gata, lumea toata se va pune in miscare pentru a da viata planurilor mele de nunta. Iar in timp ce micile ajutoare se zbat sa respecte cu strictete indicatiile mele, urma sa am timp berechet pentru tratamente cosmetice, sa ma relaxez la vreun spa oarecare, ca doar totul era pus la punct si trebuia numai sa asteptam ziua cu pricina. Parul, tenul, silueta, toate trebuiau sa fie perfecte pentru mult asteptata nunta, iar eu trebuia sa afisez cea mai relaxata si odihnita varianta a persoanei mele. Am adaugat o poza cu mine, nemachiata, din dimineata nuntii, cu tenul cum il am de obicei dupa doar vreo 4 ore de somn, cu parul ars de un incompetent ce se da mare hair stylist, dar reparat pe cat s-a putut de draga mea Oksana.
Cred ca v-ati cam prins cum a fost cu realitatea, care pe ici pe colo s-a imbinat si cu visul, dar doar pe ici si doar pe colo. Mai ales la partea in care silueta am dobandit-o din cauza stresului proaspat aparut in viata noastra.
Aveam la dispozitie aproape un an sa organizez totul. Mai mult de atat ce imi puteam dori?