Dupa ceva vreme in care am ascuns sentimente, te caut sa iti spun adevarul. As da orice sa iti vad privirea uimita de seninatatea cu care cuvintele se indreapta spre tine. Da, tu! Ai crezut ca voi pastra tacerea si vei reusi sa iti alungi regretele intocmai cum indepartezi o albina enervanta. Tu, care imi urmaresti fiecare miscare, fiecare zvacnire, fara sa intelegi nici un pas pe care l-am facut pana acum, tu care ai decis la un moment dat sa ma minti, sa dezbati viata mea cu altii, fara sa afli prima data adevarul de la mine, tu care nu ai apreciat anii pe care ti i-am dedicat, tu, fiinta de care mi-e mila acum, ai crezut ca poti sa scapi fara ca macar sa auzi ultimele mele cuvinte. Te-am cautat prin multimea care ma inconjoara zilnic, am rememorat strazile pe care obisnuiai sa le cutreieri in serile lungi de vara, am alergat prin fiecare parc in care iti pierdeai duminicile alta data, ti-am rascolit casa si...
