Scrisoare catre viata mea

Draga viata,

In urma cu un an, intr-o marti la ora 13, spuneam un "Da!" gatuit, plin de emotie, pentru o viata frumoasa, fara de sfarsit, alaturi de cel care imi aduce fericirea in fiecare zi. Spuneam "Da!" ca recunoastere a iubirii, a prieteniei si a povestii minunate care ne leaga de mai bine de 4 ani.

Dupa un an, pot spune doar ca dragostea noastra-i mai puternica, iar amintirile primelor 365 de zile ale proaspetei familii Motoi sunt ca un saculet auriu plin cu fericire, calatorii, intelegere, cunoastere si planuri marete pentru viitor.

A venit vremea sa iti scriu ca sa te rog ceva. Picura fericire in acelasi ritm, aseaza-ne pasii pe taramuri cat mai fermecate, inteteste-ne iubirea prin metodele tale magice si da-ne, in continuare, dreptul de a visa. Draga viata, fii cat mai buna cu noi, condu-ne spre amintiri viitoare cu aroma de ciresi infloriti, indeparteaza fiecare obstacol pe care il intrevezi si lasa calea noastra curata, presarata cu petale de iubire, intelegere si imbratisari nesfarsite.

Astept, cu emotie si curiozitate, urmatoarele tale zile.

Cu drag, 

Iuliana

Toamna-i anotimpul iubirii

Alpsee Hohenschwangau

Dintre anotimpuri, recunosc, am unul preferat. Toamna mea poarta amintiri blande, ocrotite de un soare pal. E acea vreme in care lumea prinde culoarea. Rosul, aramiul, mahonul si galbenul se amesteca amabil si dau culoare tabloului vietii. Asa se transforma padurea intr-un carusel de nuante, iar parcurile se acopera cu covoare de frunze usor fosnitoare. Iar fiecare pas de-al tau poarta o nota muzicala cand tu schimbi locul frunzelor moarte. Dar nu-i nimic, continui cu drag momentul de creatie si smotocesti covorul natural fara pic de regret. El a fost asezat intocmai pentru tine, sa-ti aline dorul de vara si sa-ti cante melodii de anotimp al iubirii.

Si cine nu iubeste aroma de toamna? Mireasma puternica a strugurilor amestecata cu dulceturile mamei ramane intiparita in inima si la mai bine de 1.500 de kilometri departare de casa. Toamna e anotimpul vinetelor coapte, al ciupercilor ce invadeaza padurea, al nucilor cazute pe pamant, al trandafirilor purtatori de secrete, al ultimelor puteri solare, stapanind, totodata, melancolia vacantei de vara. Ne luam ramas bun de la nisip si mare si imbratisam cu iubire pastelata regina cu vesmant catifelat. Nimic nu se compara cu o plimbare de toamna, in care dealurile renunta la tenta prea verde, iar din case incepe sa se plimbe peste sate fumul de cuptor.