Am renuntat la somn, la pauze...si am trait momente de vis. Am ignorat elementele negative din viata mea, am ignorat persoanele ce sunt suparate pe mine - unele fara motiv, nu am stat sa ma gandesc la urmarile actiunilor mele, iar acum am ajuns sa trag linia...sa formulez o concluzie...
Am ales bine? A meritat sa pun facultatea si posibila cariera pe locul doi? Am analizat bine situatia?
Unii vor zice cu siguranta nu...
dar, din pacate, eu sunt singura abilitata sa spun da sau nu...
Iar eu aleg sa spun...90% da:)
Sunt putin speriata de iuresul in care traiesc acum...e o situatie cu totul noua pentru mine, care imi cam creste tensiunea. Nu am nici o idee unde ma va duce drumul ales...stiu doar ca momentan sunt fericita. Cine stie ce va urma...
Mi se indeplinesc dorinte ce credeam ca vor ramane doar la stadiul de imaginatie. Unii imi spun ca am ales un drum gresit...ce are la capatul lui esecul meu, cel putin pe plan profesional...
Nu pot sa nu recunosc...am inceput sa fiu mai precauta:)I'm back in business, cum ar zice unii...ma refer la partea profesionala...si atat:)
Una din dorintele indeplinite v-o prezint in continuare...unii cu siguranta nu ma vor intelege, dar suntem diferiti cu totii...asta stiam de mult:)
De mica imi doream sa simt viteza unei motociclete, dar niciodata nu mi-am inchipuit ca voi avea ocazia si imi va si placea:) iar asta e doar unul din elementele noi din viata mea. Cine ma cunoaste de mai mult timp cu siguranta se intreaba cine e noua persoana ce scrie aceste randuri...iar eu recunosc...nici eu nu stiu, dar imi place la nebunie de ea:P
Pana acum imi planificam fiecare iesire, fiecare plimbare, fiecare cuvant...fiecare zi era o lista, iar la finalul ei totul era bifat...acum imi incep ziua cu o lista alba...cu mici cuvinte cheie...scriu doar respect, bun simt, iar restul e imaginatie. Am observat ca astfel aduni mai multe impliniri la final de zi...cred ca viata stie mai bine unde sa te plimbe..unde sa iti indrume pasii.
Nu sunt coerenta in idei...as scrie multe, dar nu ma pot decide ce....as inclina sa povestesc un moment ce mi-a ramas intiparit in minte. Intr-una din serile trecute am iesit in oras...mijloc de transport...motocicleta...idee neinspirata ar zice unii, din moment ce se anunta o furtuna. Dar tot raul inspre bine...as zice eu:)
Bineinteles ca a venit furtuna...ne-a zburat rapid de la terasa...am pierdut cheile...din cauza mea, le-am gasit intr-un final...si am si plecat de acolo...pe ploaie:))Am ajuns uzi 200%...dar nu ne-am grabit sa ne adapostim de ploaia ce inca isi facea de cap. Ne-am oprit in fata caminului si am lasat ploaia sa fie una cu noi. Altii alergau pe langa noi, incercand sa scurteze timpul petrecut in aceste conditii crunte pentru unii, dar noi...uitasem de tot...eram doar noi doi.
Acum sunt intr-o perioada in care incerc sa pastrez totul in limite normale...dar e putin greu sa iesi din poveste, chiar si pentru cateva momente...dar cateva clipe de realitate cred ca sunt binevenite:)
Scriu aceste randuri stand printre bagaje, aranjate care mai de care mai haotic. Am la dispozitie cam o ora pana voi parasi aceasta camera, pe care abia asteptam sa nu o mai vad. Dar viata mi-a pregatit o surpriza...imi va lipsi.
