Copila visatoare fiind de fel, mi-am imaginat mereu momentul in care el ma va cere de sotie, chiar din vremuri de mult trecute, cand el nici macar nu exista in viata mea. Eram intr-un restaurant cu o lumina discreta, vioarele se auzeau discret pe fundal, iar licaririle paharelor de cristal transformau salonul intr-o bucata de cer. El, imbracat nici foarte scortos, nici foarte lejer, musai cu o batista la buzunarul de la piept, avea sa zambeasca timid prevestindu-mi fapta mareata, iar dupa cateva pahare sorbite-ncetisor, se aseaza tacticos intr-un genunchi, in vazul intregii lumi sa isi declare dragostea nemarginita.
.jpg)
