Experienta Bamboo Mamaia...

Weekend-ul trecut am fugit de zgomotul orasului...la mare. Pentru prima data am stat in Eforie Nord, in niste conditii de vis:) Pentru asta trebuie sa multumesc cuiva...se stie cui:)

Au fost doua zile de neuitat, in care cuvantul relaxare a guvernat atmosfera. M-am lasat mangaiata de razele soarelui, ce era cuminte, caci vremea lui a cam trecut de acum. Mi-as fi dorit cei drept sa mai fie cineva cu mine, cu care sa impartbucuria si clipele de relax total, dar cred ca ai nevoie uneori de astfel de experiente ca sa intelegi ca ajungi la un moment in viata in care nu mai esti egoist...nu te mai poti bucura singur de nimic....ai nevoie de cineva cu care sa impartasesti orice.

Plecasem cu gandul de "a ne face de cap" sambata noaptea...doua fete ce nu frecventeaza cluburile de obicei doreau sa isi schimbe spatiul de distractie si au reusit, doar ca rezultatul a fost unul ciudat...

Pauza de analiza

Nu am mai scris de mult, deoarece nu am avut ce sa mai exprim. Si acum, simt ca am mintea golita de lucruri interesante...si nu e ca as fi trista, doar ca acel element catalizator, ce ma provoca la scris, nu a mai aparut. Si azi, lipseste, dar sper ca scriind sa descopar ce lipseste.

M-am mutat...intr-un apartament dragut, in care ma simt ca acasa...am gasit linistea mult cautata. Asta ar trebui sa fie un plus, care sa ma impinga la creare...

Am fost in Bucovina...3 zile de vis, atat pot sa spun despre scurta vacanta...altceva ar fi de prisos...oricum nu am cum sa descriu cum a fost...super, super, super...bine?Ar fi o varianta, dar tot ar ramane ceva neexprimat...Pot doar sa spun un foarte mare Multumesc! E pentru prima data cand am simtit ca ma relaxez, ca ma simt bine...ca nu am motive sa devin suparacioasa...am vazut locuri fff frumoase, peisaje de deal, munte, ce se amestecau in tablouri atent pictate.

Istoria se semirepeta...

Scriu din nou din mijlocul....bagajelor...ma mut din nou, dupa doua luni....

Uneori un gand rapid de intoarcere acasa ma trezeste...dar il las sa plece linistit...si continui sa lupt.

Nu credeam ca e atat de greu sa gasesti niste oameni, ca mine, normali, de incredere, sinceri...important e ca nu am abandonat si sper ca noua locuinta sa imi ofere linistea mult cautata.

Marti am inchis ochii cateva clipe si mi-am imaginat viata mea in Piatra Neamt...as beneficia de siguranta, de un oras frumos, cu aer curat ce iti dreneaza plamanii la perfectiune, dar ce fac cu putinii mei prieteni din Bucuresti? Cu cariera ce doar aici o pot avea? Si atunci...mi-am spus...nimic in viata nu se obtine usor...continua lupta si la capatul drumului vei gasi ceea ce iti doresti.