Nu am mai scris de mult, deoarece nu am avut ce sa mai exprim. Si acum, simt ca am mintea golita de lucruri interesante...si nu e ca as fi trista, doar ca acel element catalizator, ce ma provoca la scris, nu a mai aparut. Si azi, lipseste, dar sper ca scriind sa descopar ce lipseste.
M-am mutat...intr-un apartament dragut, in care ma simt ca acasa...am gasit linistea mult cautata. Asta ar trebui sa fie un plus, care sa ma impinga la creare...
Am fost in Bucovina...3 zile de vis, atat pot sa spun despre scurta vacanta...altceva ar fi de prisos...oricum nu am cum sa descriu cum a fost...super, super, super...bine?Ar fi o varianta, dar tot ar ramane ceva neexprimat...Pot doar sa spun un foarte mare Multumesc! E pentru prima data cand am simtit ca ma relaxez, ca ma simt bine...ca nu am motive sa devin suparacioasa...am vazut locuri fff frumoase, peisaje de deal, munte, ce se amestecau in tablouri atent pictate.
Dar inainte de acest vis ce nu-l visasem pana acum, am avut o perioada ce nu vreau sa o mai repet prea curand...am simtit din nou ce inseamna sa iti fie dor, sa te gandesti la cineva punandu-ti intrebari..."Oare ce face?", "Oare si gandul lui fuge spre mine?", "Oare cand va trece timpul pana il voi vedea din nou?"...sper sa nu citeasca aceste randuri. Dar am avut parte de-o surpriza mare...viata s-a demonstrat iarasi a fi o resursa nelimitata de necunoscut...am trait o clipa ce as retrai-o la infinit...ce mi-as dori sa pot descrie momentul in care l-am revazut. Dar din pacate sau fericire, voi pastra doar pentru mine acest sentiment:)
Inceputul vacantei era unul promitator, ca sa zic asa...Am ajuns la Piatra dupa 4 ore si un pic de condus...a doua zi a urmat traseul spre Bucovina...Voronet, Sucevita, Gura Humorului, ca a doua zi sa continuam cu Putna, Vatra Dornei...Raraul superb ce m-a impresionat...O vacanta de 3 zile ce a contat mai mult ca una de o luna...ce mi-a umplut sufletul de....viata? Cred ca da....
Si atunci de ce nu am avut resursele necesare sa mai scriu de atunci? Nu stiu...sunt intr-o pauza, de gandire, de analiza...incerc sa ma las purtata de cursul vietii, sa nu ma impotrivesc, sa nu mai respect regulile normale ce mi le-am impus pana acum....sa ma bucur de orice...sa imi pastrez rietenii aproape...caci sunt putini. Sunt un vas cu panze albe, ce incearca sa isi transforme vantul in cel mai bun prieten...fara directie, doar cu un singur gand: Sa fie fericita orice ar fi! Poate doua ganduri....fac eu ce fac si tot gandesc:)...Sa acumulez cat mai multe informatii...sunt un mic burete dornic de a descoperi cat mai multe, de a invata...de a aplica ce stie...
Sunt fericita...dar nu imi mai gasesc cuvintele calde ce umpleau pagini intregi alta data. Poate pentru ca, asa cum spunea si Paler, scrisul e un tratament al inimii si sufletului, iar in aceste momente eu sunt sanatoasa...inima nu-mi cere o varianta de alinare...caci e plina de viata, de dorinta de a reusi, de planuri profesionale, de prieteni buni, de proiecte...de visuri, ce vreau sa le transform in realitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu