Pentru prima data incep a scrie fara a cunoaste dinainte ce voi asterne aici. Stiu doar ca imi doresc de mult, poate prea mult, timp sa imi adun gandurile pe-o pagina de blog...pentru prima data nu am nici un gand pe care sa il exploatez la maxim.
S-au intamplat mult de la ultima mea postare...Am gasit puterea de a ma reinventa, am invatat sa uit, sa zambesc, sa iubesc...sa cred. Daca stau sa ma gandesc...am realizat cate ceva, dar frica ramane undeva ascunsa sub zeci de paturi de fericire...incerc in fiecare zi sa mai adaug cate una pentru a tine tot ce e rau sub control...Ma cunosc prea bine si stiu cat de repede pot sa cad si nu as mai rezista inca o data...
Mi-am adus aminte ce vroiam sa scriu...
Am imbatranit:)) Acum vreo cateva zile am trecut pragul celor 23 de ani...moment propice meditatiei, ca de fiecare data. Cum a fost ziua in sine? Frumoasa...poate mi-as fi dorit sa pot scrie mai multe, dar nu am reusit sa imi revin complet pana atunci, iar tristetea mi-am ascuns-o cu greu...am radiat toata ziua pentru ceilalti, am fost fericita pentru mama, pentru cei dragi...pentru ca meritau sa le fac acest cadou asa cum si ei au avut grija de mine...La final, din pacate am clacat...nu am mai reusit sa zambesc si regret enorm slabiciunea mea...
23 de ani...mi-am repetat de zeci, sute de ori in gand aceasta varsta si tot nu am reusit sa mi-o atribui...nu ma defineste. Nu ca as fi m-as simti mai tanara...copila zvapaiata sunt doar in momentele mele de fericire....dar nici nu ma pot plange ca ma simt "batrana"...poate aceste ganduri se datoreaza faptului ca mi-am imaginat viata mea altfel...imi doream sa fiu "finantista", sa ma joc cu cifrele, cu jucariile de pe bursa...imi doream sa fi vazut mai multe, dar in special, sa inteleg mai multe...sa fi trecut peste bariera emotiilor ce ma doboara de mult prea multe ori...
Nu ma plang de ceea ce am, doar ca viata mi-a stricat planurile...intr-un mod placut as putea spune, dar asa sunt eu...cand imi propun ceva...asa vreau sa iasa:) Ei...se pare ca viata a fost mai sireata decat mine si mi-a pregatit un sac de surprize.
Trecand peste aceasta zi, pe care o astept cu interes in fiecare an, am constientizat ca trebuie sa ma mobilizez, altfel risc sa pierd o sansa unica la fericire...si se pare ca acest gand m-a speriat destul de bine, pentru ca acum am puterea sa zambesc, sa simt linistea ce mult mi-a lipsit...Am invatat sa am incredere in noi...sa imi cladesc linistea pe gandul ca exista...
Acum am sa sar putin peste o saptamana si am sa ajung direct la marele eveniment din weekendul ce tocmai a trecut...am luat parte la cel mai emotionant moment de pana acum din viata a doi prieteni buni...a fost o nunta superba, in care s-au transmis sentimente, bucurie, iar asta mi-a creat o stare de nedescris...m-am bucurat sa vad ca, desi dupa atatia ani de cand sunt impreuna, iubirea lor parca s-a intensificat de zeci de ori...ca se priveau cu sinceritate si emotie de copii...am gustat fiecare cuvant din ceremonia tinuta intr-o biserica ce parea rupta de realitatea cruda...Desi afara picaturile de ploaie se chinuiau sa sparga geamurile, inauntru atmosfera mi-a inmuiat fiecare bucatica din inima...m-a rapit din lumea mea si m-a inecat cu fericire...pentru prima data m-am bucurat sa vad fericirea in fata ochilor...pentru ca, de cele mai multe ori, sunt invidioasa pe cei au gasit secretul dragostei...Macar sunt sincera:)
As mai scrie...dar somnul isi cere drepturile...Felicitari, Ania & Dan!!!
PS: Ania, iti multumesc ca ai trisat cand ai aruncat buchetul de mireasa...Dan iti multumesc ca ai colaborat la acest blat:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu