Cine sunt eu ca sa o judec pe Simona Halep?

Toata ziua am asteptat cu sufletul la gura primul meci de la US Open. Nu numai ca urma sa inceapa marele turneu, dar juca Simona Halep. Am citit numele adversarei si, cum nu imi suna cunoscut, am dat un search scurt pe Google si mi-am spus imediat ca va castiga fara nici o problema. Incepe meciul si, in acelasi timp, incep sa ma minunez de ce vad pe teren. O fatuca din State, "a college tennis player" cum o numeau comentatorii americani, ii dadea serioase batai de cap romancei. Si-atunci m-am enervat pe jocul Simonei.

Dar cu ce drept? Mi-am pus imediat intrebarea, incercand sa inteleg de unde mormanul asta de nemultumire. E angajata mea si nu isi face treaba? Nu. Am trimis-o eu acolo? Nu. N-am nici o legatura cu ea, doar ca o admir pentru determinarea ei de a fi cineva in lumea tenisului. Da, e romanca, dar nu e ca si cum ar fi sponsorizata de statul roman. Nici vorba.  E romanca, dar nu e ca si cum a ales sa joace tenis pentru a reprezenta Romania. Jocul il face pentru ea si o admir pentru determinare. Si asta ar trebui sa inteleaga toata lumea: Halep e un nume si nu o reprezentanta a Romaniei. Pentru ca nu Romania i-a pus in desaga titlurile si rezultatele obtinute. Nu, ea singurica a luptat.

Si atunci, cine sunt eu ca sa o critic? Nu e si ea om? Dar chiar o fi usoara povara locului 2 in topul WTA? Sa stii ca toti ochii sunt atintiti asupra ta si toti fanii asteapta de la tine numai victorii. Indiferent ca, poate, ai si tu o zi proasta, ganduri, doruri ce te apasa. N-are si ea o inima? E doar un pachet de muschi setat sa castige meciuri?

Si atunci am inceput sa imi para rau de ce am gandit. Atat de repede poate omul sa treaca de la admiratie, la comentarii. Dar daca iti iei cateva minute de gandire si judeci rece indreptatirea cuvintelor tale, descoperi, cu stupoare, ca n-ai nici un drept sa-ti dai cu parerea. Cati dintre noi stiu sa tina o racheta de tenis in mana? Cati dintre noi stiu sa serveasca, nu zic cu 110km/ora, ci doar cat sa treaca mingea pe deasupra fileului? La televizor pare asa de simplu. Dar imi amintesc de lectiile primite ocazional de la sotul meu si de durerile resimtite dupa vreo doua ore petrecute pe teren. Si nu faceam decat sa ma chinui sa nimeresc mingea, nu sa mai am si vreo strategie in acest timp.

Acestea fiind spuse, regret ca mi-am dat cu parerea intr-un domeniu in care sunt cu mult sub nivelul marii si in care n-am nici un drept sa o fac. Admir un om inzestrat cu o mentalitate puternica, care crede intr-un vis si care continua sa ii dea inimii mele un ritm alert. O admir pentru zambetul cald si sincer pe care il imparte celor din jurul ei, pentru ca si-a dedicat viata unui vis si pentru ca ma face sa imi iau racheta de tenis in vacante. Si pentru ca in Insulele Capului Verde am petrecut cateva seri pe terenul de tenis datorita ei. Asa ca, oricum ar fi, cu bune si cu rele, o admir pe Simona Halep si promit sa nu mai dau frau liber gandurilor critice. E ca intr-o casnicie. Il iei pe om si cu bune si cu rele. Asa si eu. Cand admir pe cineva, il privesc ca pe un om. Nu e robot. E un om unic. Nu trebuie comparata cu alte sportive. Credeti ca veti gasi doi oameni identici pe intreaga planeta? Chiar si gemenii care la prima vedere cu greu ii deosebesti, au ganduri, sentimente si calitati diferite. Si-atunci de ce sa o compar pe Halep cu Sharapova? Cu Williams? Eu mi-am ales favorita si mi-o pastrez, indiferent de va obtine victorii sau de va invata din infrangeri. Simona Halep, sa-ti fie drumul lung la US Open, si nu numai!

Sursa foto: www.theguardian.com