Sunt sigură că Asociatia ALS are un scop nobil, curat, nu contest asta. Dar cheltuielile administrative, de marketing, PR şi altele asemănătoare nu-s plătite tot de cei care donează? Oare există o puşculiţă separată din care se va plăti găsirea tratamentului mult dorit? Nu, nu cred asta.
Curiozitatea m-a impins să-i rasfoiesc puţin situatiile financiare, care per total s-ar sumariza astfel:
Primul lucru ce sare în ochi e că doar 28% din fonduri se duc spre cercetare.
Ok, nici celelalte activităţi nu-s de ignorat, am înţeles. Dar vreau totuşi să despic puţin cheltuielie de administrare şi strângere de fonduri (21%....concurează cu banii cheltuiţi pentru cercetare). Şi-arunc şi-al doilea ochi pe declaraţia fiscală din 2013. Bun, şi de aici lucrurile încep să fie mai clare.
Salariile managementului:
Mai departe, 1 milion de dolari s-a dus pe "Lobbying". Drăguţ, dar de ce? Oare oamenii nu sunt suficient de constienţi de cumplita boală? În plus, cum până acum Asociaţia ALS nu a investit în nici un tratament nou împotriva maladiei necruţătoare, nu-s deloc nebună când spun că din 1985 şi până acum a avut ceva timp să facă asta. Cel mai recent medicament pe care îl cercetau s-a dovedit, în 2013, a fi un eşec, asta după mai bine de 10 ani în care au cheltuit undeva spre 100 milioane$. (Află mai multe aici)
Te las pe tine să tragi concluziile şi să-mi spui pentru cine ai donat banii. Pentru management sau pentru bolnavi?
Mai mult, eşti sigur că toate campaniile umanitare îşi ating scopul promovat? Atunci poate nu ai auzit de fundaţia Livestrong creată de celebrul (puţin dopat) Lance Armstrong, a cărei cauză oficială e lupta împotriva cancerului. Dar Livestrong, care a strâns sute de milioane de dolari, a cheltuit masiv pentru marketing, PR şi branding, toate cu scopul de a-i păstra apretată imaginea sportivului într-o perioadă puţin mai şifonată. Dar pentru asta au donat oare susţinătorii acestei fundaţii? Sigur nu. Iar ăsta-i doar un exemplu aleatoriu.
În plus, dacă aş şti că un filmuleţ cu mine şi cu o găleată, mai mult sau mai puţin ingheţată, ar schimba ceva pe planeta asta, probabil că aş face-o. Dar, dacă chiar iţi pasă de ALS şi empatizezi cu cauza campaniei, de ce nu doar apeşi butonul care adaugă caţiva bănuţi în conturile asociaţiei şi gata? Simplu şi elegant, fără tălâmbăieli şi ţipete care mai de care mai actoriceşti. Răspunsul cam doare: pentru că avem nevoie de o motivaţie ca să facem un bine. Avem nevoie de un răspuns la întrebarea: "Dar mie ce-mi iese din toată chestia asta?". Nu toţi suntem aşa, dar marea majoritate da. Şi nu degeaba s-a ajuns de la o idee bună, ori donezi, ori te maimuţăreşti, la varianta nu mai donez, dar mă dau în spectacol cat mai mult. E ca jocul copilăriei mele, Telefonul fără fir, iar ce s-a inţeles la final se vede foarte bine in filmuleţele postate pe Youtube.
Nu-mi vine să cred că spun asta, dar apreciez atitudinea luată de Charlie Sheen, care şi-a "turnat" 10.000$ în cap, pe principiul: gheaţa se va topi, dar banii aceştia vor ajuta pe cineva.
Dar care-i legătura dintre găleata de gheaţă şi boala cruntă pentru care se doresc finanţe întru cercetare? Înafară de faptul că se risipeşte apă fără rost, o fi o alegere sănătoasă? Şi aşa ajungem la încă un motiv pentru care găleata cu gheaţă nu-i pe placul meu. De-a lungul unui an mor cam 3.4 milioane de oameni din pricina lipsei de apă sau a bolilor provocate de apele contaminate. Aproximativ 780 milioane de oameni nu au acces la apă curată. Si-atunci de ce să irosesc câţiva litri buni? Doar ca să fac parte din turmă? Doar ca să am vizualizări pe Youtube? Doar ca să cresc rating-ul? Şi dacă chiar vrei să răspunzi afirmativ la toate cele trei întrebări, măcar adoptă ideea lui Matt Damon. Şi ştiu că nu pot să teleportez apa mea de acasă în colţurile lumii unde ea lipseşte, dar nici n-aş mânca o ciocolată în faţa unui copil flămând. Plus că poţi citi aici cum o insulă din Scoţia a rămas pentru ceva timp fără apă datorită noului trend care implică consumarea a câţiva litri buni de apă.
Curiozitatea m-a impins să-i rasfoiesc puţin situatiile financiare, care per total s-ar sumariza astfel:
Ok, nici celelalte activităţi nu-s de ignorat, am înţeles. Dar vreau totuşi să despic puţin cheltuielie de administrare şi strângere de fonduri (21%....concurează cu banii cheltuiţi pentru cercetare). Şi-arunc şi-al doilea ochi pe declaraţia fiscală din 2013. Bun, şi de aici lucrurile încep să fie mai clare.
Salariile managementului:
- Jane H. Gilbert – President and CEO – $339,475.00
- Daniel M. Reznikov – Chief Financial Officer – $201,260.00
- Steve Gibson – Chief Public Policy Officer – $182,862.00
- Kimberly Maginnis - Chief of Care Services Officer – $160,646.00
- Lance Slaughter - Chief Chapter Relations and Development Officer – $152,692.00
- Michelle Keegan – Chief Development Officer – $178,744.00
- John Applegate – Association Finance Officer – $118.726.00
- David Moses – Director of Planned Giving – $112,509.00
- Carrie Munk – Chief Communications and Marketing Officer – $142,875.00
- Patrick Wildman – Director of Public Policy – $112,358.00
- Kathi Kromer – Director of State Advocacy – $110,661.00
Mai departe, 1 milion de dolari s-a dus pe "Lobbying". Drăguţ, dar de ce? Oare oamenii nu sunt suficient de constienţi de cumplita boală? În plus, cum până acum Asociaţia ALS nu a investit în nici un tratament nou împotriva maladiei necruţătoare, nu-s deloc nebună când spun că din 1985 şi până acum a avut ceva timp să facă asta. Cel mai recent medicament pe care îl cercetau s-a dovedit, în 2013, a fi un eşec, asta după mai bine de 10 ani în care au cheltuit undeva spre 100 milioane$. (Află mai multe aici)
Te las pe tine să tragi concluziile şi să-mi spui pentru cine ai donat banii. Pentru management sau pentru bolnavi?
Mai mult, eşti sigur că toate campaniile umanitare îşi ating scopul promovat? Atunci poate nu ai auzit de fundaţia Livestrong creată de celebrul (puţin dopat) Lance Armstrong, a cărei cauză oficială e lupta împotriva cancerului. Dar Livestrong, care a strâns sute de milioane de dolari, a cheltuit masiv pentru marketing, PR şi branding, toate cu scopul de a-i păstra apretată imaginea sportivului într-o perioadă puţin mai şifonată. Dar pentru asta au donat oare susţinătorii acestei fundaţii? Sigur nu. Iar ăsta-i doar un exemplu aleatoriu.
În plus, dacă aş şti că un filmuleţ cu mine şi cu o găleată, mai mult sau mai puţin ingheţată, ar schimba ceva pe planeta asta, probabil că aş face-o. Dar, dacă chiar iţi pasă de ALS şi empatizezi cu cauza campaniei, de ce nu doar apeşi butonul care adaugă caţiva bănuţi în conturile asociaţiei şi gata? Simplu şi elegant, fără tălâmbăieli şi ţipete care mai de care mai actoriceşti. Răspunsul cam doare: pentru că avem nevoie de o motivaţie ca să facem un bine. Avem nevoie de un răspuns la întrebarea: "Dar mie ce-mi iese din toată chestia asta?". Nu toţi suntem aşa, dar marea majoritate da. Şi nu degeaba s-a ajuns de la o idee bună, ori donezi, ori te maimuţăreşti, la varianta nu mai donez, dar mă dau în spectacol cat mai mult. E ca jocul copilăriei mele, Telefonul fără fir, iar ce s-a inţeles la final se vede foarte bine in filmuleţele postate pe Youtube.
Nu-mi vine să cred că spun asta, dar apreciez atitudinea luată de Charlie Sheen, care şi-a "turnat" 10.000$ în cap, pe principiul: gheaţa se va topi, dar banii aceştia vor ajuta pe cineva.
Dar care-i legătura dintre găleata de gheaţă şi boala cruntă pentru care se doresc finanţe întru cercetare? Înafară de faptul că se risipeşte apă fără rost, o fi o alegere sănătoasă? Şi aşa ajungem la încă un motiv pentru care găleata cu gheaţă nu-i pe placul meu. De-a lungul unui an mor cam 3.4 milioane de oameni din pricina lipsei de apă sau a bolilor provocate de apele contaminate. Aproximativ 780 milioane de oameni nu au acces la apă curată. Si-atunci de ce să irosesc câţiva litri buni? Doar ca să fac parte din turmă? Doar ca să am vizualizări pe Youtube? Doar ca să cresc rating-ul? Şi dacă chiar vrei să răspunzi afirmativ la toate cele trei întrebări, măcar adoptă ideea lui Matt Damon. Şi ştiu că nu pot să teleportez apa mea de acasă în colţurile lumii unde ea lipseşte, dar nici n-aş mânca o ciocolată în faţa unui copil flămând. Plus că poţi citi aici cum o insulă din Scoţia a rămas pentru ceva timp fără apă datorită noului trend care implică consumarea a câţiva litri buni de apă.
Sunt sigură că mulţi vor spune că dau dovadă de "cârcotism" maxim, dar contrar părerii lor, chiar am petrecut câteva ore pe site-ul www.alsa.org şi am înţeles despre ce e vorba. Spre deosebire de mulţi care doar şi-au turnat găleata-n cap şi cu asta şi-au împăcatul sufletul dornic de acte virtuale de caritate. Şi măcar de-ar fi rămas campania la varianta iniţială, aceea de a dona niste bani şi tot ar fi fost bine. Dar acum a devenit o modă, o leapşă amuzantă ce şi-a pierdut esenţa.
Şi pentru cei ce nu ştiu ce înseamnă ALS, v-am păstrat pentru final un filmuleţ cu un tânăr aflat la începutul acestei boli neiertătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu