Daria isi scrie povestea

Fotografie realizata de Andreea Megles - www.photocouture.ro

Daria nu a aparut ca urmare a unei idilice povesti de iubire, ci a fost provocata de palma brutala a realitatii. Un nume pentru a te bucura de timpul vindecarii, perioada in care zgarieturile de pe portelanul inimii trebuiau sa fie sterse. Iar, in tot acest timp, tu urma sa fii categorisit de altii ca nebun. Dar ai trecut de mult de pragul nebuniei, mai ai o singura dorinta. Sa redevii tu omul din trecut.

Si, totusi, Daria a fost aleasa pe motiv de lipsa de trecut. Uneori e necesara o pauza de la realitate, sa iti acorzi cateva momente de visare, sa uiti de geanta cu greseli ce te asteapta acasa. O geanta ale carei barete nu au mai rezistat greutatii si au plesnit de mult, pocnind direct in inima. Si-atunci ai de ales: ori plangi si semnezi un tratat de pace cu trecutul, ori iti alegi o noua viata, macar pentr-un moment. Iar cum lacrimile alegi sa le pastrezi doar pentru fericire, dai viata unui nume, pastrand pecetea de nebun.


Sunetul noului nume nu misca nici o celula din inima, organ a toate provocator, pe cand numele real are lipit pe fiecare litera alegeri nefericite ce se doresc uitate. Si-atunci iti iei alt nume, si visezi. Un tratament extrem ar zice unii, un tratament vindecator partial as zice eu. Puterea incompleta e data de necesitatea infruntarii trecutului, element temporal cu care pana cand nu ajungi la un acord de pace, fericrea sta pe marginea vietii ca un simplu observator.

Vei fi surprins de iuteala vindecarii inimii sub o alta identitate, una total straina mintii si sufletului tau. Te lepezi de rautati, de amintiri pictate in lacrimi si lasi timpul sa atinga cu sfiala si pricepere fiecare rana. Iar el, magician al medicinei sufletesti, va reveni constant pana intr-o zi, cand tu ii vei spune: "Multumesc!".

Iar cand esti pregatit sa iti pronunti din nou adevaratul nume si sa intinzi mana prieteneste spre trecut, abia atunci iti poti deschide inima cu adevarat catre oameni. Nu te arunca in viata intacta a altei persoane in timp ce a ta e raspandita pe un faras inconjurat de pulberi de praf. Aduna bucatile mai intai, lipeste-le, nu respecta vreo ordine anume,  asculta vocea inimii, ai rabdare sa dispara spatiile imperfecte dintre piese si abia cand te refaci complet, iubeste. Dar nu uita ce ai gresit in ultima poveste!