Adevar vs minciuna....

Daca tot am putin timp la dispozitie m-am hotarat sa scriu despre ce urasc eu mai mult in aceasta lume.

Nu am inteles niciodata de ce sa apelezi la minciuna, de fapt am o teorie...cei ce accepta aceasta solutie sunt lasi. Nu voi umple prea multe randuri, deoarece nu vreau sa imi stric starea de spirit ce am capatat-o cu greu...

Unii ma critica pentru atitudinea mea...dupa ce descopar ca cineva m-a mintit il cam tai de pe lista mea de prieteni. Sunt si cazuri in care incerc sa inteleg logica, pentru ca poate s-a urmarit vreun scop nobil, dar daca rezultatul micii mele anchete ma duce spre concluzia ca totul a pornit din lasitate, atunci nu ma las induplecata...

Am mintit si eu la un moment dat si stiu ca se poate transforma intr-o boala ce te macina si nu te mai lasa sa spui adevarul....dupa prima minciuna urmeaza a doua, a treia si numaratoare continua...De aceea apelez la aceasta atitudine dura, pentru ca stiu ca daca se iarta prima abatere vinovatul nu va invata nimic si poate chiar va considera ca totul e normal. De ce am mintit eu? Pentru ca nu vroiam sa pierd o anumita persoana...echivalentul lasitatii, recunosc...nu sunt perfecta, dar voi ramane mereu recunoscatoare celor ce nu au renuntat sa creada in mine si mi-au repetat zilnic ce greseala enorma fac...a fost nevoie de mult timp sa imi revin, pentru ca perioada de refacere e una grea, de lunga durata...e precum o boala ce se cronicizeaza...

Eu m-am tratat, deci cred ca oricine se poate schimba, dar trebuie sa se trezeasca intr-un fel...poate ca daca vor fi taiati din listele tuturor vor ajunge la concluzia ca trebuie sa renunte la minciuna.

De multe ori spunem ca mai apelam la vreo minciuna pentru a-i proteja pe cei dragi, lucru total fals...cand se descopera omisiunea se distruge legatura ce nu se va mai reface curand. Unii poate vor spune ca nu se va afla...va spun, tot din proprie experienta, ca se afla...pentru ca asta e ordinea fireasca a vietii, ca adevarul sa iasa la suprafata.

Impactul unei minciuni e de nedescris, distruge uneori o lume aparent perfecta...alteori distruge inimi pure...

Si atunci de ce sa mai mintim? De ce sa nu avem curajul sa spunem exact ce gandim? De ce sa nu avem grija ce actiuni alegem, in loc sa apelam la un truc murdar?...pentru ca suntem oameni si se pare ca avem multe defecte...un raspuns care pe mine nu ma multumeste.

Stiu ca si eu am fost in acea lume a minciunii si poate de aceea nu ar trebui sa vorbesc despre acest subiect, poate ar trebui sa fiu mai indulgenta, dar cred ca daca si altii m-ar fi tolerat pe mine nu as fi ales sa incep sa spun adevarul...sper ca prin aceasta atitudine sa schimb niste destine...