Uneori suferim fara un motiv intemeiat...poate suna ciudat, dar sunt momente in viata cand nu vrem sa acceptam adevarul, nu suntem capabili sa acceptam ca nu e corect ce facem. E greu sa accepti ca mergi in directia gresita, iar uneori sunt cazuri in care nu ajungi niciodata sa realizezi acest lucru.Eu sunt fericita pentru ca am avut parte de varianta pozitiva....si am constientizat dupa o lupta acerba cu propriul meu orgoliu, cu inima mea ce era impiedicata de prea multe iluzii...cel mai grav e sa transformi un simplu om la rang de lord, doar pentru ca tu ai nevoie de o asemenea prezenta in viata ta. Dar biata persoana ce vina are? De ce sa suferiti amandoi doar pentru ca tu vrei cu totul altceva de la viata, iar el nu poate sa iti ofere acestea, dar tu nu poti accepta...pentru ca vrei totul, stii prea bine ce te-ar face fericita si il transformi pe el in acea persoana, dar uiti cu nonsalanta ca el nu e asta...e doar un suflet bland facut pentru altcineva...fericita va fi aceea care va fi potrivita pentru el.
Am revenit in frumoasa fericire prin acceptarea faptului ca are dreptate. Sunt cazuri in care traim o frumoasa poveste de dragoste...pasagera, fulgeratoare, pasionala, dar nu poate fi mai mult de atat. Ne indragostim de acele clipe, dar nu ne gandim daca cele doua persoane sunt compatibile pe termen lung.
As vrea sa pot descrie impacarea pe care o simt in aceste clipe...dupa zile de suferinta, dupa mii de lacrimi...totul s-a terminat cu o fericire pe care nu o mai simtisem de multa vreme, nici cand eram in acea relatie.
Nu am gresit nici unul dintre noi cu nimic...doar ca nu poti amesteca apa si uleiul...pentru ca asa sunt legile fizicii. Poate ca a fost un moment in care se putea salva povestea, dar nu ar mai fi fost fir de basm, ci o crunta realitate impusa pentru a ne fi noua bine...am fi fost egoisti si ne-am fi mintit...o poveste nu se lucreaza, ci se traieste, iar noi ne-am trait-o din plin, dar a ajuns la final, nu a fost cu au trait fericiti pana la adanci batraneti, ci doar au fost fericiti pe moment. Tot basm a fost si nimeni nu ne va putea fura aceasta traire...a fost...sa ne bucuram, pentru ca sunt alte persoane care nu simt niciodata acest lucru. Poate doar am gasit unul in celalalt ceea ce aveam nevoie pe moment...liniste si ne-am indragostit de acea iluzorie stare...desi nu cred...a fost iubire, dar esentele puternice sunt rare si sunt oferite in cantitati mici, asa si aceasta poveste si-a atins scopul...
E frumos si indicat sa stii cand sa te opresti. Desi eu sunt cea matura cica, eu nu am fost capabila sa vad asta, dar el...asa imatur cum ii spuneam ca e de multe ori, a inteles si s-a luptat ca sa-mi demonstreze ca are dreptate...am refuzat adevarul pentru ca nu vroiam sa fie asa, dar cea mai buna varianta e sa alegi realitatea si nu imaginatia....E frumos sa stii sa alegi ce a fost frumos, sa stii sa nu transformi ceva unic intr-un element care sa iti provoace suferinta...e pentru prima data cand un sfarsit imi da senzatia unui nou inceput, cand un sfarsit imi aduce liniste, cand stiu ca am trait zile de neuitat, dar ca nu am stricat aceste amintiri cu ura, durere sau alte stari ce ar fi sters povestea noastra.
E greu sa accepti asta, dar daca esti suficient de matur trebuie sa vezi cand ceva nu mai functioneaza..nu conteaza prea mult motivul, poate pentru ca ti-ai dorit prea mult ca ceva sa fie asa cum iti doreai tu, trecand peste micul fapt ca nu e....nu are cum....toti suntem diferiti, nu putem transforma pe cineva in idealul nostru doar pentru ca ati trait clipe frumoase.
E pentru prima data cand nu voi sterge nimic, ci chiar voi rememora fiecare amintire, fiecare zambet provocat de el, fiecare lucru ce mi-a adus atunci fericire....pozele le voi rasfoi cu placere, cu dorinta de a pastra totul viu in interiorul meu...
Da...iubesc in continuare...dar recunosc ca nu e el jumatatea mea, ci doar poate cel mai bun prieten, un om ce ma intelege, ce imi poate oferi liniste, dar nu iubirea de care am nevoie...
E un om extraordinar..o inima cum rareori intalnesti...ii voi multumi mereu pentru tot ce mi-a oferit....pentru ce am trait impreuna, dar cum si el a spus...trebuie sa recunoastem ca nu eram fericiti impreuna....
Zambesc...am un zambet pe chip ce disparuse de mult...imi pot da frau liber imaginatiei si sa deschid acele capitole ce le-am inchis pentru cateva zile fara sa ma mai doara, ci chiar sa imi provoace placere.
Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca mi l-a scos in cale...ca am trait aceste clipe langa el, ca am mai adaugat un bun prieten in viata mea, unul sincer ce nu ma va trada vreodata...
Ma bucur ca am inteles asta, cu greu cei drept, dar e normal sa fie un proces mai dificil...dar cand iti limpezesti mintea de tot ce e negativ si intelegi ca nu ai pierdut nimic, ci dimpotriva ai castigat enorm, ajungi sa te bucuri.
Iti multumesc..."gene de papusa":)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu